Britannia Road 22, povestea unei familii poloneze destrămate de război, este ca o fotografie alb-negru de un romantism sofisticat. Janusz îşi părăseşte tânăra soţie, pe Silvana, şi pe fiul lor, Aurek, ca să lupte în Cel de-al Doilea Război Mondial.

Oamenii se bucură, suferă, construiesc, dărâmă, fac propagandă, umblă, dar mai ales ascultă. Universurile pe care nimeni nu vrea să le perceapă nu sunt inexistente.

O tânără mexicană se îndrăgosteşte: nu de un bărbat fascinant, ci de un oraş frământat de istorie. ,,Un debut halucinant...“ (Junot Díaz)

 Anxiosul Elling, în vârstă de treizeci și doi de ani, locuiește la periferia orașului Oslo, cultivându-și tabieturile compulsive și evitând cu îndârjire orice aventurare în „jungla“ urbană de dincolo de ușa apartamentului său. Mama lui, cu care trăiește de când se știe, tocmai a murit, eveniment care amenință să îl închidă pe Elling într-o izolare încă și mai profundă.

Solidea îl întâlneşte pe Edoardo pe băncile şcolii şi se îndrăgosteşte iremediabil, fără a ajunge să aibă o relaţie adevărată. Cincisprezece ani mai târziu...

Privite din perspectiva femeii, iubirile şi căsniciile sunt eliberate de tabuuri şi nu ezită să surprindă. Soţia unui imam, a unui pitic, a unui ţigan, a unui beţiv, a unui negustor, a unui poet, a unui incapabil, soţia a doua, soţia tânără, soţia înţeleaptă – sunt toate diferite, dar spun o singură poveste: a eternului feminin care învinge toate piedicile.

Leningradul anului 1952 este un oraş care luptă să îşi revină de pe urma războiului. Tânărul Andrei, un tânăr doctor, şi Anna, o educatoare, încearcă să ducă o viaţă normală. Traiul lor cotidian se împarte între zilele petrecute la casa de la ţară, pregătirile pentru balul spitalului, muncă şi îngrijirea lui Kolea, fratele adolescent al Annei. Se străduiesc din răsputeri să evite să intre în vizorul privirii vigilente a autorităţilor, dar, cu toate astea, fericirea lor domestică nu durează mult.

Rei, soţul lui Kei, dispare în condiţii misterioase. După 12 ani de existenţă monotonă, amorţită, alături de mama ei şi de fiica adolescentă, într-o zi, dintr-un impuls inexplicabil, Kei ia trenul spre Manazuru, un orăşel aflat la malul mării.

Joy are doar nouăsprezece ani când se trezeşte prinsă într-un joc al destinului pe care cu greu îl poate controla. E începutul anului 1957 când se hotărăşte să părăsească America, unde a crescut, pentru a ajunge în China, unde se află adevăratul ei tată.