Sunt C.U.C. (Creaturi de Uz Casnic), a căror sarcină principală este să aibă grijă de domeniul stăpânului şi să supravegheze bunul mers al treburilor casei. Trăiesc în perechi şi muncesc numai pentru Binevoitoare şi familia ei, cărora le sunt devotaţi trup şi suflet.

Sisizurliii adulţi pot atinge înălţimea de aproape un metru. Feţele lor mari sunt împodobite de nasuri lătăreţe, de urechi proeminente şi de ochi mari, albaştri, plini de bunătate şi devotament. Sisizurlia are un moţ de păr blond-gălbui chiar în vârful capului. Corpul Sisizurliului se întinde pe orizontală, în vreme ce Sisizurlia este de obicei mai suplă şi mai înaltă. Sunt cititori avizi, care adoră cuvintele şi le folosesc într-un miliard de contexte surprinzătoare şi inventive.

Înalt de vreo 30 cm, arată ca un cartof uriaş, cu o claie de păr dezordonat, întotdeauna curat şi strălucitor (!), mai ales în aşteptarea Granulilor. Are picioare foarte scurte şi nu e prea agil. Getorixul e un ticălos de primă clasă. Activitatea lui preferată este să le şicaneze pe celelalte creaturi, cu un sarcasm nemaivăzut. Dar Getorixul nu e doar un amator de glume proaste; el are şi puteri magice, care le pot fi foarte folositoare Refugiaţilor.

Dacă vrei să faci cunoştinţă cu celelalte personaje şi creaturi, poţi vizita site-ul www.oksa-pollock.com

Este creatura venerată de cel mai sălbatic şi mai crud trib din Edefia, cel al Mâinilor-Tari. Abominari cel agresiv şi răzbunător nu pierde niciodată şansa de a-şi folosi ghearele nemiloase, lungi şi extrem de ascuţite. Corpul lui maroniu-roşcat seamănă cu cel al unui gândac imens, de 1,50 înălţime! Picioarele lui lungi şi noduroase sunt respingătoare ca picioarele de găină, iar ochii lui sticloşi sunt brăzdaţi de vinişoare roşii.

În-Afară există un singur astfel de specimen. Acum el se află în grija Dragomirei, dar este ranchiunos şi neascultător. N-ar ezita să-l sprijine pe stăpânul lui, Trădătorul, scopul său fiind acela de a crea nelinişte şi haos.

La prima vedere, Oksei nu i-a plăcut deloc noua ei cameră. În casa victoriană, tipic englezească, unde s-a mutat familia Pollock, decoraţiunile sunt foarte… originale. Ferestrele-ghilotină sunt amuzante, iar vederea spre Bigtoe Square e chiar impresionantă. Însă tapetul cu trandafiri roz gigantici şi mocheta asortată… Oksa a umplut deja pereţii de postere cu ninja şi trupe rock, plus un afiş imens cu Tigru şi Dragon, ca şi o imensă hartă a cerului, care o face să viseze. La biroul ei pliant, şi-a instalat preţiosul calculator. În rest, e un talmeş-balmeş de cărţi frunzărite, role aruncate într-un colţ, haine abandonate pe spătarul scaunului, genţi şi ghiozdane, cravate de la uniforma de colegiu etc.

Ajungem în acest loc secret urcând o scară în spirală, care pleacă din dreptul cutiei contrabasului magic instalat în salon de Dragomira. Luminat prin lucarne uriaşe, cu materiale fine ca mătasea aruncate pe podele, Atelierul Strict Personal are etajere cu tot soiul de fiole, biblioteci din lemn masiv, cufere, gheridoane, scaune cu tapiţerie de catifea – şi, pe lângă toate astea, un computer! Domneşte aici un haos de nedescris! Tot aici trăiesc şi creaturile Dragomirei, în culcuşuri făcute în perete şi capitonate. Există şi un mic alcov, decorat cu tapet vechi, de un auriu stins: în interior, se zăreşte o canapea de catifea bleu-turcoaz.

De cum au ajuns la Londra, Oksa şi Gus au fost înscrişi la Sf. Proximus, un colegiu francez instalat într-o veche mânăstire din secolul al XVII-lea. Numeroasele statui, coloanele de granit impunătoare, ca şi ferestrele în formă de ogivă, cu vitralii, dau faţadei colegiului un aer maiestuos. Blazoane cu culori şterse, gravate cu inscripţii în latină, decorează pereţii holului principal. Sălile de clasă sunt presărate de-a lungul coridoarelor, pe cele două etaje mărginite de galerii ce se deschid în curte. La etajul doi se află cancelaria şi biroul directorului, pe care Oksa are des ocazia să-l frecventeze...

Edefia, tărâmul invizibil, se întinde pe 80 000 de kilometri pătrați, ceea ce-ar însemna aproximativ o treime din suprafața României. Este o biosferă învăluită într-o mantie de lumină protectoare, care o separă de lumea Din-Afară.

Energia necesară întreținerii Edefiei este perfect eco: panouri solare pe toate clădirile, geotermie etc. Niciun vehicul, mașinărie sau fabrică nu folosește combustibili poluanți: energia vine de la soare, vânt sau apă.

Înainte de Marele Haos, la ultimul recensământ, au fost numărați 16 245 de locuitori. Ei erau împărțiți în patru mari triburi: Pădurenii, Mâinile-Tari, Gâturile-Înalte și Zânele-fără-de-vârstă. Ca în orice societate, au existat și aici paria, care au încercat să se revolte, să fugă sau să ducă o viață nelegiuită. Iar oamenii au avut neînțelegerile lor, pe motive diverse. Dar se poate spune că, până la Marele Haos, toți cei Dinăuntru au trăit în pace și armonie, în ciuda neasemănării celor patru triburi - fiecare având propriile obiceiuri, daruri și puteri.