Constantin Pădure este un pseudonim ales din grija de a nu dezvălui episoade şi fapte din vieţile particulare ale unor mari personalităţi ştiinţifice şi culturale cu care autorul a colaborat pe parcursul vieţii şi care, în mod necesar, nu puteau lipsi din acest elaborat cu caracter autobiografic. Alegerea pseudonimului nu a fost întamplătoare; ea a fost dictată de profesiunea majorităţii silvanilor, precum şi de numele de familie al bunicilor după mamă, care a fost Pădure. Florea Pădure, un personaj emblematic prezent în carte este neam cu noi, silvanii.

Autorul este în realitate un om de ştiinţă care se manifestă pentru prima dată în beletristică, domeniu aparent impropriu profesiunii sale, ţinând seama că totuşi a scris multă literatură ştiinţifică (cărţi, articole, comunicări), fie singur, fie în colaborare. Ca linie generală această literatură se încadrează în tematica mai largă a ecologiei forestiere, dar există unele domenii predilecte, în care autorul s-a impus ca un bun specialist, unanim recunoscut în ţară. Acestea sunt: ecofiziologie forestieră (normală şi patologică), ecoclimatologie forestieră, ecoprotecţie (generală şi forestieră), silvologia reciclării (la pădurea naturală şi cea cultivată) şi, în ultimul timp, după pensionare, funcţia spiritual-culturală a pădurii, recognoscibilă sub două ipostaze: ca estetică (silvocalia) şi epifenomenal (silvosofia). Ultima ipostază reprezintă o premieră (un unicat) în literatura de specialitate.